Restaurarea, specializare și complexitate

Activitatea de restaurare reprezintă un domeniu foarte specializat şi complex care, odată finalizată, oferă satisfacţii pe măsură. Fie că este vorba de  o clădire de patrimoniu,  de o pictură sau de un  obiecte de mobilier,  aceasta  necesită un volum foarte mare de muncă.

Am restaurat ornamentele de ceramică de pe clădirea Prefecturii Bacău, cu mulţi ani în urmă, înainte de anul 1989, şi,  la momentul respectiv, m-a ajutat foarte mult experienţa cuptoarelor şi a ceramicii pe care o acumulasem   la Cesarom- Bucureşti,  unde am lucrat câţiva ani buni.

După ce am modelat în lut toate ornamentele, ţinând cont de modelul original şi având în vedere  coeficientul de contractare al acestuia la ardere, am făcut forme din gips pentru fiecare model, după care, manual, am presat în forme şi am uscat element cu element.

 

 

A fost atunci un plus de experienţă,  alături de elevii mei de la Şcoala Populară de Artă din Bacău.

Arderea tuturor pieselor executate de noi s-a făcut în cele două cuptore de ceramică ce le avea  Bacăul şi  inexistente astăzi.

 

În domeniul restaurării unor obiecte cărora să le dai întrebuinţarea iniţială şi să le garantezi funcţionarea în condiţii normale încă mulţi ani de acum încolo, sunt de părere că unele părţi, foarte uzate, trebuie să fie înlocuite total, dar respectând până la zecime de milimetru dimensiunile acestora.

Niciodată   un prag de uşă sau alt element aflat în stadiu avansat de putreziciune ori mâncat de carii nu va   fi ca cel nou şi  rezistent în timp, indiferent ce tehnici de restaurare s-ar aplica, dacă nu se înlocuieşte cu lemn nou,  adus la forma şi patina cu  originalul.

Elementele îndepărtate pot să stea doar la muzeu şi atât.

Uşa pentru vila neoromânească din Cartierul Cotroceni, cu foarte multe elemente putrede, unele dintre ele lipsă, cu multe straturi de vopsea aplicate în decursul anilor şi feroneria nefuncţională, a necesitat multe etape de lucru.

 

Am curăţat totul până la culoarea lemnului, am consolidat încheieturile, iar elementele foarte degradate le-am  înlocuit în totalitate, am completat elementele lipsă şi am patinat cu baiţuri care să facă vizibilă frumuseţea lemnului de stejar apoi am aplicat lacuri mate, am reparat feroneria, iar încuietoarea de provenienţă americană, o adevărată bijuterie, am făcut-o să funcţioneze ca atunci când  era nouă, iar la ochiurile de geam rotunde şi la praguri am aplicat ornamente metalice din alamă lustruită.

Beneficiarul a fost foarte mulţumit mărturisind că nu îndrăznea să spere la un astfel de rezultat.

   Uşile provenind de la Templul Coral Bucureşti au fost aduse la atelier într-o stare mai mult decât jalnică: rupte, putrede, cu foarte multe găuri rămase de la diferite încuietori montate de-a lungul timpului, cioplite cu toporul în partea de jos, dar cel mai grav a fost faptul că erau murdare de tot felul de adezivi ,,moderni” şi chituri folosiţi la tencuială, cu foarte mare aderenţă, care s-au curăţat foarte greu, afectând  în unele părţi chiar lemnul.

Am înlocuit elementele din partea de jos, foarte deteriorate, am reîncheiat toate componentele, am reparat feroneria care şi aceea era ruptă pe alocuri, am înlăturat bronzul de pe simbolul religios şi l-am înlocuit cu foiţă de aur,

Uşile şi-au recăpătat utilitatea, în primul rând, dar şi frumuseţea iniţială.

Toate lucrările de restaurare  constituie lecţii de cunoaştere, deoarece desfăcând şi reconstruind obiecte vechi, în cazul de faţă  de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, afli că şi atunci erau meseriaşi fără cusur, de la care, dacă eşti preocupat, ai multe de invăţat.

Asemenea obiecte, împreună cu imobilele din care fac parte, merită, fără drept de contestare, să facă parte din patrimoniul naţional.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>